“Poate, dacă ne-am spune adevărul, în loc să ne complacem în ideea unei păcăleli reciproce, am fi mai liberi. Cu un set de frustrări asumate, dar cu mai puţine întrebări fără răspuns.”

Adevarul. Sinceritatea. Doua cuvinte atat de pretioase in viata de zi cu zi si totusi atat de lipsite de forta. Adevarul ia astazi o noua forma. Il imbracam frumos, il impachetam in hartie multicolora si numai dupa aceea il trimitem spre destinatar. Adevarul nu-si mai pune amprenta asupra oamenilor, de multe ori ne lovim de persoane false, ascunse sub diverse masti.  Cunoastem persoane care incearca sa para altfel de cum sunt, ne sunt livrate pareri frumos ambalate, si vietile noastre, iubirile noastre sunt altfel de cum ar fi probabil daca lumea in loc sa mascheze adevarul l-ar striga din tot sufletul. Adevarul face parte din simplitatea vietii. El iti poate deschide calea spre drumul pe care-l visezi pentru tine, el poate face lumina acolo unde nu vezi nimic, el iti poate schimba total viata. Daca doresti o relatie bazata pe sinceritate, daca visezi sa ai o viata fericita, daca te vezi inconjurat de prieteni adevarati, atunci e cazul sa te gandesti la o schimbare. La o schimbare interioara. Fa loc sinceritatii in viata ta si da-i o sansa. Vei fi uimit de forta ei vindecatoare.

Poti avea tot ce iti doresti, trebuie doar sa vrei cu adevarat

Motivatia este una dintre cele mai importante calitati necesare unei vieti fericite, incununate de succes. Lipsa acesteia afecteaza toate aspectele vietii noastre si bineinteles pe noi ca individ. In primul rand motivatia poate fi privita ca o atitudine. O atitudine pe care numai cei curajosi o vor purta cu mandrie, o atitudine care te va face sa iesi din zona de confort. Cel mai usor lucru din lume este sa ai totul de-a gata. Sa nu fii nevoit sa misti un deget. Dar atunci, unde este acel sentiment de implinire si satisfactie pe care il simti atunci cand reusesti la cel mai inalt nivel ? Unde e respectul celor din jur ? Unde este viata proactiva pe care o meriti ? Fiecare dintre noi simte aceasta stare minunata care ne da incredere ca putem face lucruri mari, fiecare dintre noi simte in mod diferit acest imbold de a deveni cineva, fiecare este gaseste la un moment dat motivatia de a face lucruri marete, de a deveni cei mai buni.
Fiecare dintre noi trece printr-o criza motivationala. Nu mai stim ce ne-ar place sa facem, nu mai stim pe ce drum sa apucam, nu mai stim de ce suntem in stare. Intervine frustrarea. Si exact in momentul acela iti pierzi increderea si putin cate putin respectul de sine. Ajungi una din milioanele de persoane frustrate, care nu mai au acea dorinta de a se autodepasi. Motivatia este acel ceva care te trimite spre performanta. Este acel ceva care te trezeste dimineata pentru a merge la servici. Este acel ceva care te opreste peste orele de program. Este acel ceva care da forma, nuanta si continut vietilor noastre. Si tine minte un lucru: poti avea tot ce iti doresti, trebuie doar sa vrei cu adevarat.

Viata ni se dezvaluie uneori ca vremea capricioasa de mai... mai mohorata decat ne-am fi dorit, mai putin senina si calda, cu mai multi nori decat raze de soare. Si totusi... trebuie sa mergem mai departe...

O zi din viata noastra este o replica in miniatura a intregii vieti. Analizand o zi anume din viata noastra o sa ne dam seama de cum o sa arate ea maine, poimane, peste 10 luni sau peste 10 ani. Noi , oamenii, suntem fiinte previzibile, in fiecare zi facem acelasi lucru, reactionam la fel in orice situatii, ne lasam purtati de aceleasi sentimente, nu schimbam nimic. Daca suntem raniti reactionam in consecinta, daca seful are o zi proasta automat si ziua noastra devine la fel, daca afara ploua si este urat ne simtim aiurea. Acest cerc vicios in care ne invartim zilnic este marea noastra problema. Ne influenteaza gandurile, deciziile, si in final ne conduce viata. Factorii externi ne conduc viata. Viata , pe care noi ar trebui sa o conducem. Toata aceasta monotonie si previzibilitate in comportamentul zilnic ne abate de la telul nostru – acela de a avea o viata implinita, fericita, fara regrete. Oare nu o sa regretam , mai tarziu, ca am lasat anumite lucruri sa stea in calea dorintelor noastre ? Oare nu o sa regretam zilele in care am stat suparati, zilele in care nu am facut nimic, zilele in care am uitat pur si simplu sa ne bucuram de viata ? Si ce daca am fost jigniti ? Si ce daca seful are o zi proasta ? Si ce daca afara ploua fara incetare de cateva saptamani ? Toate aceste lucruri care nu depind de noi ar trebui sa ne strice ziua ? Oare nu am putea sa lasam acea previzibilitate caracteristica deoparte si sa reactionam diferit la tot ce ni se intampla ? Oare nu am putea sa ne schimbam viata renuntand la vechile obiceiuri ? Cred ca toate aceste elemente nu ne definesc , nu ne caracterizeaza, dar la acceptam in viata noastra fiindca asa e mai usor , mai putin complicat. Acceptam ca ziua noastra minunata a devenit incredibil de proasta fiindca seful a urlat la noi imediat de am intrat pe usa, sau ca ziua noastra senina s-a tranformat dintr-o data intr-o zi cenusie fiindca am auzit colegele barfindu-ma. In final, viata noastra o sa se muleze dupa ceea ce fac altii , nu ceea ce facem noi. In final viata noastra nu o sa ne mai apartina, o sa apartina tuturor care trec prin ea dar nu noua. Fiindca noi alegem sa le dam importanta , noi alegem ca aceste lucruri sa ne ghideze viata. De ce nu pot oare sa am o zi buna desi am fost certata de seful meu? De ce nu pot sa am o zi frumoasa desi afara ploua ? De ce nu pot sa am toate acestea ? Poate ca atunci cand o sa decidem ca aceste lucruri sunt prea insignifiante pentru a ne tulbura ziua, poate ca atunci cand o sa decidem ca o gandire pozitiva are prioritate in viata noastra, poate atunci o sa avem parte numai de zile frumoase. Poate atunci o sa rasara si soarele in viata noastra. Cine stie ...???

Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.

Fiecare isi picteaza viata conform propriilor convingeri si actiuni. Fiecare decizie, fiecare schimbare, fiecare traire pe care o adaugi la tabloul vietii trebuie sa-ti apartina. Tu esti mana care conduce pensula , de tine depinde totul. Nu exista alegeri bune si alegeri mai putin bune, exista doar alegeri. Asta e realitatea. In fiecare zi, trasam cu grija linii bine definite , schitam persoane, sentimente, amintiri. Unele decizii le luam cu inima, altele cu mintea. La final, tot ce conteaza este sa nu ai nici cea mai mica urma de regret. Alege sa-ti traiesti viata asa cum crezi si asa cum vrei. Alege sa o infrumusetezi, sa o colorezi, sa o parfumezi cu iubire si bunatate, caci ele stau la baza unei vieti fericite.

Toate lucrurile le putem recupera, mai puţin timpul.

Pierdem timp pretios. Lucrurile se schimba. Persoanele din jurul nostru se schimba. Totul se schimba in preajma noastra, totul, inclusiv timpul. Devine mai neiertator, mai turbulent, mai nesatul. Ne arunca in sute de directii fara mila, ne smulge oameni dragi de langa noi, ne poarta peste mari si oceane fara sa-i pese de ce ramane in urma. Ne trezim esuati in singuratate, regretand orele in care am preferat sa stam suparati, minutele care ne-au gasit certati, secundele in care nu am facut nimic, nu am gandit nimic, nu am insemnat nimic pentru nimeni. Fiecare zi care trece peste noi ar trebui sa ne gaseasca iubind, impartind zambete si fericire, imbratisari si vorbe calde. Fiecarei clipe care se scurge din clepsidra vietii ar trebuii sa-i daruim povesti frumoase, amintiri placute, gesturi tandre. Fiecarui moment - semnificatii. Intreaga noastra viata ar trebuii sa fie construita din clipe frumoase , oameni minunati, lucruri deosebite, fapte pline de bunatate, timp irosit cu intelepciune. In definitiv, viata isi continua cursul indiferent de calea pe care alegem sa mergem. Timpul nu asteapta pe nimeni.

Teama de esec

Prea mult ne pasa de ce gandesc cei din jurul nostru. Prea mult ne temem de esec, de oameni care ne catalogheaza fara a ne cunoaste. Ne temem chiar si de lucrurile pozitive care ni se intampla. Ne temem sa iubim din tot sufletul fiindca credem cu tarie ca nu va dura si vom suferi. Ne temem sa daruim zambete, imbratisari, ganduri bune. Ne temem de oricine si de orice. Ba chiar am ajuns sa ne temem si de propriile noastre sentimente. Si ce daca esuam ? Si ce daca nu reusim tot ce ne-am propus ? Inseamna ca am fost suficient de puternici pentru a incerca. Inseamna ca am incercat sa facem ceva, am visat, am sperat. Asta este tot ce conteaza. Si in final nu ramanem doar cu dezamagirea, tristetea, teama ci cu sentimentul ca am dat tot ce am putut. Si asta este cel mai important.Ai nevoie de oameni in jurul carora sa te poti purta prosteste fara sa fii judecat. Ai nevoie de oameni pe care sa ii doresti langa tine, la fel cum ei te doresc langa ei. Ideal ar fi sa te inconjori de persoane ce iti cunosc greselile si slabiciunile si, desi te-au vazut atat in ipostaze bune, cat si rele, nu te vor parasi niciodata.

Trăieşte-ţi dorul şi nu încerca să-l închizi în casă când pleci. Ia-l cu tine peste tot, îţi va lumina zâmbetul.

Miracolul iubirii cred ca sta in faptul ca atunci cand esti iubit ai parte de un spectacol uluitor, unic si poate chiar irepetabil. Femeia care ti se ofera o face complet, fara ascunzisuri, fara subterfugii, intr-un abandon total. Ai parte de un om transparent pe de-a-ntregul, translucid. Este un imens cadou sa poti sa fii martorul unui suflet fara colturi, ca o camera perfect luminata, fara umbre.O singura conditie se impune pentru ca accesul la o asemenea priveliste neingradita sa se poata intampla: trebuie sa iubesti la fel de mult pe cat esti iubit. Pentru ca altminteri esti orb. Sufletele pereche ajung sa cunoasca ce e mai frumos in OM. E o stare de gratie care din pacate nu-i atinge pe toti oamenii.
Ce poate fi mai sublim si mai maret decat o femeie pentru care esti totul?
Tudor Chirila

Iubirea adevărată este ca vinul bun, cu cât trece timpul peste ea, cu atât este mai bună şi mai valoroasă.

Îmi amintesc cu emoţie de primele întâlniri, senzaţiile, stările, emoţiile. Parcă mă şi văd, cu un zâmbet timid pe chip şi cu poşeta într-o mână, păşind ,cu sufletul cât un purice , în cafenele, restaurante, cofetării, cluburi sau săli de cinema. Mă zăresc în faţa oglinzii, încercând zeci de outfit-uri , coafuri, machiaje, pentru marea întâlnire. Îmi amintesc totul parcă ar fi ieri. Agitaţia şi nebunia primelor întâlniri mă făceau întotdeauna să fierb, să transpir. Ajungeam la întalniri cu câteva ore mai devreme din cauză că nu mai puteam suporta presiunea pereţilor din camera mea şi apoi pierdeam timpul prin magazine încercând să-mi vindec emoţiile. Întotdeauna am avut teamă de ieşiri. Teamă că nu mă va place suficient, teamă ca nu-l voi place îndeajuns de mult, teamă de a mă îndragostii sau pur şi simplu teamă de necunoscut. Astăzi, acele amintiri sunt probe de necontestat ale farmecului adolescentin. Astăzi, acele amintiri reuşesc să-mi smulgă lacrimi şi zâmbete ale vremurilor apuse. Cu timpul, magia acelor senzaţii s-a tranformat, a devenit mai matură. Acum, văd dincolo de emoţii şi stângăcii, văd  iubirea din ochii iubitului meu, pasiunea din atingerile lui, fericirea din sufletul lui. Şi simt, înainte de toate, o fericire deplină ştiind că în sfârşit am găsit iubirea cea adevărată, cea care a trecut testul cel mai important - al timpului. 

Peste om mai vin şi nenorociri. Le putem afla cauzele, putem să-i învinuim pe ceilalţi, putem să ne închipuim cum ar fi fost viaţa noastră dacă nu s-ar fi întâmplat. Dar n-are nici un rost, s-a întâmplat şi gata.

Când eşti nemulţumită sau ţi se pare că ai probleme…când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate şi încearcă să te descurci doar cu mâna stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei ce-ţi trebuie din frigider…Zece minute, nu mai mult….Şi, după zece minute, ia-ţi mâna dreaptă de la spate şi uită-te la ea cu ochii. Şi ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâini. Sau două picioare. Ai să înţelegi ce înseamnă să fii sănătos în minunea Domnului. Şi întreabă-te, după asta, cât de importante erau problemele pe care le aveai acum zece minute.
Oana Pellea

Uita-te atent la prezentul pe care-l construiesti! Ar trebui sa arate ca viitorul la care visezi.

Viata are propriile ei moduri de a ne surprinde. Nu ne ofera numai certitudini si lucruri frumoase, ci si multe, multe surprize. In viata trebuie sa sti sa iei numai ce e bun, ce te face fericit, ce-ti da putere ca sa poti merge mai departe. Trebuie sa sti sa te bucuri de fiecare lucru marunt in parte, sa imparti ganduri bune, sentimente curate si multa iubire . Fiecare zi este o provocare in care trebuie sa invatam sa depasim greutatile vietii. Fiecare zi este o binecuvantare atunci cand o privim pozitivi pentru ca ne ofera sansa de a incerca ceva nou. 
Fiecare zi este o necunoscuta a frumusetilor pe care le-am ratat cu o zi inainte.Fiecare zi este o certitudine a amintirilor si a experientelor frumoase pe care le-am acumulat. Fiecare zi este o zi minunata in care putem intalni oameni buni si putem face lucruri bune , si in care putem fi bucurosi ca noi ramanem oameni buni chiar si atunci cand intalnim oameni care nu sunt. Fiecare zi este o oportunitate ca sa ne straduim si sa invatam . Caci in final asta e viata , fiecare zi este o binecuvantare castigata. Viata are multe de oferit, tu numai deschide larg bratele, zambeste si fii gata sa-l primesti :)

Dragostea e ca vantul, nu se vede dar se simte

"Cine te-a invatat sa-mi scrii pe spate cu sange? Cine te-a invatat sa-ti folosesti mainile ca pe un fier inrosit? Ti-ai gravat numele pe umerii mei, m-ai marcat ca apartinandu-ti. Buricele degetelor tale s-au preschimbat in presa de tipar, imi imprimi un mesaj corpului meu. Codul tau morse interfereaza cu bataia inimii mele. Inainte de a te intalni, inima-mi batea rugulat, ma bazam pe ritmul ei, avusese perioade de mare activitate si se intarise. Acum tu ii modifici ritmul cu propriul tau ritm, canti la mine, bati darabana pe mine, iar eu iti raspund incordandu-ma.
Scris pe trup e un cod secret vizibil doar intr-o anumita lumina; acolo sunt acumularile de-o viata .M-a tradus, recreandu-ma in propria ei carte."
{ Jeanette Winterson, Scris pe trup }

Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea - timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate...

Nimeni nu poate legifera dragostea; nu i se pot da ordine si nu poate fi lingusita si facuta sa-ti dea ascultare. Iubirea isi apartine doar siesi, e surda la rugaminti si nu o poti cere prin violenta. Dragostea nu e ceva ce poti negocia. Iubirea e singurul lucru mai puternic decat dorinta si unicul motiv logic pentru care poti rezista tentatiei. Exista oameni care spun ca poti baricada usa, tinand astfel afara ispita, cei care cred ca dorintele ratacite pot fi alungate din inima asemenea zarafilor de pe langa temple. Poate chiar reusesc, daca iti tii sub control slabiciunile zi si nopate, nu te uiti, nu mirosi, nu visezi.
Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacerea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar si nu auzita, nu . Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? […] Dragostea pune lumea in miscare. Iubirea e oarba. Singurul lucru de care avem nevoie este dragostea. N-a murit nimeni de iubire neimpartasita. Cliseele sunt cele care ne fac atata rau.
{ Jeanette Winterson, Scris pe trup }

Viaţa nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viaţa e dreaptă: recompensează pe cei merituoşi, pedepseşte pe cei leneşi, loveşte pe cei care îi încalcă legile.

Ok, câteodată chiar şi cei mai buni dintre noi iau decizii pripite ... decizii proaste, decizii pe care ştim că le vom regreta în momentul ...în minutul... şi mai ales... în dimineaţa de după. Adică poate nu chiar regreta, pentru că măcar am încercat să facem ceva. Dar totuşi... ceva din noi decide să facă un lucru nebunesc, un lucru pe care ştim că probabil se va întoarce împotriva noastră ... şi totuşi îl facem. Voiam să spun, culegem ce am semănat. Ce dai, aia primeşti. E destinul şi felul în care îl gestionezi... Destinul e nasol. Într-un fel sau altul destinul nostru ne lasă să ne înfruntăm singuri. Putem să ne privim soarta în ochi sau o putem aştepta să ni se furişeze prin spate. Într-un fel sau altul destinul nostru ne va găsi întotdeauna. Orcât am încerca nu putem fugi de soartă. Ne urmăreşte acasă. Nu e nedreaptă, nu e neaşteptată. Doar... păstrează echilibrul. Şi chiar şi atunci când suntem pe cale să facem ceva ce nu ştim care va provoca soarta să se întoarcă împotriva noastră. Nu mai e nevoie de explicaţii... O facem oricum.

Uneori când ai impresia că totul s-a sfârşit, viaţa îţi oferă de fapt un nou început. Totul e să ştii să-l recunoşti şi să-l preţuieşti.

Poate că fericirea nu ţine de lucrurile mari. Poate că nu era neapărată nevoie ca toate lucrurile în viaţă să fie aşa cum ar trebui să fie. Poate era mai bine dacă reuşeai să îţi faci mici plăceri cotidiene. Cum ar fi să zaci în casă, încălţată în papuci şi să te uiţi la concursul Miss Univers. Sau să mănânci prajiturele cu îngheţată de vanilie. Şi mai ales, să ajungi la nivelul şapte al jocului Dragon Master şi să ştii că te mai aşteaptă încă douăzeci de niveluri.
Poate că fericirea este compusă, până la urmă, din mici reuşite fară importanţă (spre exemplu, semaforul care se aprinde la culoarea verde exact când doreşti să tranversezi) şi din mici probleme (cum ar fii eticheta prinsă de tricou care te zgârie şi la care faci alergie) care apar zilnic în viaţa fiecăruia. Poate că toţi avem aceeaşi cantitate de fericire alocată pe zi.
Poate că nu are nici o importanţă dacă eşti o vedetă faimoasă sau un tocilar amărât. Poate că nu are nici o importanţă faptul că unul dintre prietenii tăi moare. Probabil că oamenii au puterea să treacă de toate încercările astea. Şi poate că mai bine de atât nu se poate.

Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna. { Octavian Paler, Interviu cu Dumnezeu }

Dupa ce viata ne frange pe fiecare dintre noi in bucati, cele mai puternice parti ale sufletului raman cele in dreptul carora am avut cele mai mari fisuri.

Pentru mine, cel mai dureros lucru nu a fost sa te pierd, ci sa renunt la speranta nebuna ca intr-o zi te vei intoarce, ca intr-o zi ma vei suna, ma vei chema. Dupa cateva luni de cand ai luat acea decizie, speranta mea renastea curajoasa, indrazneata si neobosita, uneori usoara ca un vis, alteori grea si apasatoare asemenea unui cer plumburiu, pe timp de furtuna. 
De obicei, dimineata, cu ochii inca inchisi, imi ascultam corpul cum isi faurea proiecte, cum rememora placerea unei intalniri, cum credea inca intr-o bucatica de vis de a trai din nou impreuna ... imi imaginam ca va suna telefonul, ca vei sosi plin de viata si atat de prezent ... ca armonia dintre noi va fi din nou intregita si plina de frumusete, cum era altadata.
Dupa ce ai plecat, am inceput de fapt sa te port in mine mai intens ca niciodata.
Pentru mine nu era atat e greu sa te parasesc, atata timp cat inca mai pastram sentimentul de a nu te fi pierdut, atata timp cat aveam certitudinea ca noi nu am ajuns inca la capatul sentimentelor noastre, al emotiilor noastre sau al placerilor noastre, atata timp cat mai exista inca o posibilitate. chiar si un fir de speranta, o mangaiere pe obrazul tau, mana ta asezata pe pieptul meu, o clipire a ochilor sau miscarea aceea a gatului pe care o aveam amandoi atunci cand eram in public si voiam sa ne impartasim acordul unul altuia.
Eu aveam nevoie de un spatiu pentru a iubi mai mare decat al tau, mai deschis decat cel al iubirii mele pentru tine. { Alice Nastase }

Uneori, dragostea poate fi simpla, simpla de tot. Te indragostesti si iti marturisesti lumina din suflet. Spui, fara ascunzisuri, ce asteptari ai si ce nu ai accepta niciodata. Intinzi mana si cuprinzi o alta mana. Intinzi sufletul si cuprinzi un alt suflet.

Poţi să fugi o mie de mile, luni, ani de zile, ajunge să te întorci o clipă, să laşi un singur moment garda jos şi să te laşi învinsă de amintire, ca să-l găseşti acolo, frumos ca întotdeauna, cu ochii adânciţi într-ai tăi, cu mâna lui care încearcă să te reţină, cu barba nerasă de câteva zile, care îţi zgârie pielea, cu gura lui care îţi străbate tot corpul, străbate, da, pentru că dragostea are mijloace ciudate de transport.

Când vei fi făcut dragoste pentru prima oară, vei crede că poţi să bagi toată lumea într-un buzunar, pentru că e mică, în comparaţie cu ce ai în suflet.

Si abia după ce am făcut dragoste pentru prima dată cu marea mea dragoste și el m-a privit, abia atunci m-am simțit îmbrăcată de privirea lui în cea mai frumoasă rochie, făcută din sentimente curate, din bătăi de inimă nemaiîntâlnite, din priviri care spuneau mai mult decât o mie de cuvinte, abia atunci când a fost rost de dragoste, de mare dragoste, abia atunci m-am simțit cea mai frumoasă femeie și cea mai iubită. Și-n noaptea aceea mare și plină de iubire am trăit mai mult decât pentru o viață întreagă, iar el mi-a arătat că pot fi mai mult decât pot visa! Și așa, în magia dragostei și a nopții, am visat cu ochii deschiși, unul în brațele celuilalt, până dimineață, ca să apucăm să trăim unul pentru altul cât mai mult și pentru totdeauna.
Emilia Constantin

Cand doua suflete se intalnesc si sunt menite sa fie impreuna, totul functioneaza!

Exista iubiri primitoare si iubiri capcana.Exista iubiri otravite, splendide precum ciupercile cu palarie rosie, dar care ucid cu aceeasi neiertatoare iuteala. Exista si iubiri-iluzii, pe care le cauti si le inventezi cu tot dinadinsul atunci cand ti-e cumplit de foame sa te-ndragostesti.
{ Alice Nastase }

In viata celor care iubesc apare un miracol: cu cat daruiesc mai mult, cu atat mai mult primesc.

Timpul este ca o oglinda asezata in mijlocul unei camere cu multe ferestre. in functie de cat de aproape sau departe se afla de lucrurile care au insemnat ceva pentru noi, lumina se aseaza altfel, colturile se rotunjesc sau rotunjimile se inaspresc, iar cateodata putem avea surpriza ca unele dintre comorile de odinioara sa ni se dezvaluie mai strambe si mai goale ca niciodata. Iar daca pana si amintirile proprii arata ridicole si prafuite, lumina prezentului este cu atat mai putin flatanta cu micile comori ale altora.(...)Cand te afli in drum spre dragostea adevarata, nu trebuie sa lasi in urma nicio piedica in calea uitarii…
{ Diana F. Cosmin }