“Poate, dacă ne-am spune adevărul, în loc să ne complacem în ideea unei păcăleli reciproce, am fi mai liberi. Cu un set de frustrări asumate, dar cu mai puţine întrebări fără răspuns.”

Adevarul. Sinceritatea. Doua cuvinte atat de pretioase in viata de zi cu zi si totusi atat de lipsite de forta. Adevarul ia astazi o noua forma. Il imbracam frumos, il impachetam in hartie multicolora si numai dupa aceea il trimitem spre destinatar. Adevarul nu-si mai pune amprenta asupra oamenilor, de multe ori ne lovim de persoane false, ascunse sub diverse masti.  Cunoastem persoane care incearca sa para altfel de cum sunt, ne sunt livrate pareri frumos ambalate, si vietile noastre, iubirile noastre sunt altfel de cum ar fi probabil daca lumea in loc sa mascheze adevarul l-ar striga din tot sufletul. Adevarul face parte din simplitatea vietii. El iti poate deschide calea spre drumul pe care-l visezi pentru tine, el poate face lumina acolo unde nu vezi nimic, el iti poate schimba total viata. Daca doresti o relatie bazata pe sinceritate, daca visezi sa ai o viata fericita, daca te vezi inconjurat de prieteni adevarati, atunci e cazul sa te gandesti la o schimbare. La o schimbare interioara. Fa loc sinceritatii in viata ta si da-i o sansa. Vei fi uimit de forta ei vindecatoare.

Poti avea tot ce iti doresti, trebuie doar sa vrei cu adevarat

Motivatia este una dintre cele mai importante calitati necesare unei vieti fericite, incununate de succes. Lipsa acesteia afecteaza toate aspectele vietii noastre si bineinteles pe noi ca individ. In primul rand motivatia poate fi privita ca o atitudine. O atitudine pe care numai cei curajosi o vor purta cu mandrie, o atitudine care te va face sa iesi din zona de confort. Cel mai usor lucru din lume este sa ai totul de-a gata. Sa nu fii nevoit sa misti un deget. Dar atunci, unde este acel sentiment de implinire si satisfactie pe care il simti atunci cand reusesti la cel mai inalt nivel ? Unde e respectul celor din jur ? Unde este viata proactiva pe care o meriti ? Fiecare dintre noi simte aceasta stare minunata care ne da incredere ca putem face lucruri mari, fiecare dintre noi simte in mod diferit acest imbold de a deveni cineva, fiecare este gaseste la un moment dat motivatia de a face lucruri marete, de a deveni cei mai buni.
Fiecare dintre noi trece printr-o criza motivationala. Nu mai stim ce ne-ar place sa facem, nu mai stim pe ce drum sa apucam, nu mai stim de ce suntem in stare. Intervine frustrarea. Si exact in momentul acela iti pierzi increderea si putin cate putin respectul de sine. Ajungi una din milioanele de persoane frustrate, care nu mai au acea dorinta de a se autodepasi. Motivatia este acel ceva care te trimite spre performanta. Este acel ceva care te trezeste dimineata pentru a merge la servici. Este acel ceva care te opreste peste orele de program. Este acel ceva care da forma, nuanta si continut vietilor noastre. Si tine minte un lucru: poti avea tot ce iti doresti, trebuie doar sa vrei cu adevarat.

Viata ni se dezvaluie uneori ca vremea capricioasa de mai... mai mohorata decat ne-am fi dorit, mai putin senina si calda, cu mai multi nori decat raze de soare. Si totusi... trebuie sa mergem mai departe...

O zi din viata noastra este o replica in miniatura a intregii vieti. Analizand o zi anume din viata noastra o sa ne dam seama de cum o sa arate ea maine, poimane, peste 10 luni sau peste 10 ani. Noi , oamenii, suntem fiinte previzibile, in fiecare zi facem acelasi lucru, reactionam la fel in orice situatii, ne lasam purtati de aceleasi sentimente, nu schimbam nimic. Daca suntem raniti reactionam in consecinta, daca seful are o zi proasta automat si ziua noastra devine la fel, daca afara ploua si este urat ne simtim aiurea. Acest cerc vicios in care ne invartim zilnic este marea noastra problema. Ne influenteaza gandurile, deciziile, si in final ne conduce viata. Factorii externi ne conduc viata. Viata , pe care noi ar trebui sa o conducem. Toata aceasta monotonie si previzibilitate in comportamentul zilnic ne abate de la telul nostru – acela de a avea o viata implinita, fericita, fara regrete. Oare nu o sa regretam , mai tarziu, ca am lasat anumite lucruri sa stea in calea dorintelor noastre ? Oare nu o sa regretam zilele in care am stat suparati, zilele in care nu am facut nimic, zilele in care am uitat pur si simplu sa ne bucuram de viata ? Si ce daca am fost jigniti ? Si ce daca seful are o zi proasta ? Si ce daca afara ploua fara incetare de cateva saptamani ? Toate aceste lucruri care nu depind de noi ar trebui sa ne strice ziua ? Oare nu am putea sa lasam acea previzibilitate caracteristica deoparte si sa reactionam diferit la tot ce ni se intampla ? Oare nu am putea sa ne schimbam viata renuntand la vechile obiceiuri ? Cred ca toate aceste elemente nu ne definesc , nu ne caracterizeaza, dar la acceptam in viata noastra fiindca asa e mai usor , mai putin complicat. Acceptam ca ziua noastra minunata a devenit incredibil de proasta fiindca seful a urlat la noi imediat de am intrat pe usa, sau ca ziua noastra senina s-a tranformat dintr-o data intr-o zi cenusie fiindca am auzit colegele barfindu-ma. In final, viata noastra o sa se muleze dupa ceea ce fac altii , nu ceea ce facem noi. In final viata noastra nu o sa ne mai apartina, o sa apartina tuturor care trec prin ea dar nu noua. Fiindca noi alegem sa le dam importanta , noi alegem ca aceste lucruri sa ne ghideze viata. De ce nu pot oare sa am o zi buna desi am fost certata de seful meu? De ce nu pot sa am o zi frumoasa desi afara ploua ? De ce nu pot sa am toate acestea ? Poate ca atunci cand o sa decidem ca aceste lucruri sunt prea insignifiante pentru a ne tulbura ziua, poate ca atunci cand o sa decidem ca o gandire pozitiva are prioritate in viata noastra, poate atunci o sa avem parte numai de zile frumoase. Poate atunci o sa rasara si soarele in viata noastra. Cine stie ...???

Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.

Fiecare isi picteaza viata conform propriilor convingeri si actiuni. Fiecare decizie, fiecare schimbare, fiecare traire pe care o adaugi la tabloul vietii trebuie sa-ti apartina. Tu esti mana care conduce pensula , de tine depinde totul. Nu exista alegeri bune si alegeri mai putin bune, exista doar alegeri. Asta e realitatea. In fiecare zi, trasam cu grija linii bine definite , schitam persoane, sentimente, amintiri. Unele decizii le luam cu inima, altele cu mintea. La final, tot ce conteaza este sa nu ai nici cea mai mica urma de regret. Alege sa-ti traiesti viata asa cum crezi si asa cum vrei. Alege sa o infrumusetezi, sa o colorezi, sa o parfumezi cu iubire si bunatate, caci ele stau la baza unei vieti fericite.

Toate lucrurile le putem recupera, mai puţin timpul.

Pierdem timp pretios. Lucrurile se schimba. Persoanele din jurul nostru se schimba. Totul se schimba in preajma noastra, totul, inclusiv timpul. Devine mai neiertator, mai turbulent, mai nesatul. Ne arunca in sute de directii fara mila, ne smulge oameni dragi de langa noi, ne poarta peste mari si oceane fara sa-i pese de ce ramane in urma. Ne trezim esuati in singuratate, regretand orele in care am preferat sa stam suparati, minutele care ne-au gasit certati, secundele in care nu am facut nimic, nu am gandit nimic, nu am insemnat nimic pentru nimeni. Fiecare zi care trece peste noi ar trebui sa ne gaseasca iubind, impartind zambete si fericire, imbratisari si vorbe calde. Fiecarei clipe care se scurge din clepsidra vietii ar trebuii sa-i daruim povesti frumoase, amintiri placute, gesturi tandre. Fiecarui moment - semnificatii. Intreaga noastra viata ar trebuii sa fie construita din clipe frumoase , oameni minunati, lucruri deosebite, fapte pline de bunatate, timp irosit cu intelepciune. In definitiv, viata isi continua cursul indiferent de calea pe care alegem sa mergem. Timpul nu asteapta pe nimeni.

Teama de esec

Prea mult ne pasa de ce gandesc cei din jurul nostru. Prea mult ne temem de esec, de oameni care ne catalogheaza fara a ne cunoaste. Ne temem chiar si de lucrurile pozitive care ni se intampla. Ne temem sa iubim din tot sufletul fiindca credem cu tarie ca nu va dura si vom suferi. Ne temem sa daruim zambete, imbratisari, ganduri bune. Ne temem de oricine si de orice. Ba chiar am ajuns sa ne temem si de propriile noastre sentimente. Si ce daca esuam ? Si ce daca nu reusim tot ce ne-am propus ? Inseamna ca am fost suficient de puternici pentru a incerca. Inseamna ca am incercat sa facem ceva, am visat, am sperat. Asta este tot ce conteaza. Si in final nu ramanem doar cu dezamagirea, tristetea, teama ci cu sentimentul ca am dat tot ce am putut. Si asta este cel mai important.Ai nevoie de oameni in jurul carora sa te poti purta prosteste fara sa fii judecat. Ai nevoie de oameni pe care sa ii doresti langa tine, la fel cum ei te doresc langa ei. Ideal ar fi sa te inconjori de persoane ce iti cunosc greselile si slabiciunile si, desi te-au vazut atat in ipostaze bune, cat si rele, nu te vor parasi niciodata.

Trăieşte-ţi dorul şi nu încerca să-l închizi în casă când pleci. Ia-l cu tine peste tot, îţi va lumina zâmbetul.

Miracolul iubirii cred ca sta in faptul ca atunci cand esti iubit ai parte de un spectacol uluitor, unic si poate chiar irepetabil. Femeia care ti se ofera o face complet, fara ascunzisuri, fara subterfugii, intr-un abandon total. Ai parte de un om transparent pe de-a-ntregul, translucid. Este un imens cadou sa poti sa fii martorul unui suflet fara colturi, ca o camera perfect luminata, fara umbre.O singura conditie se impune pentru ca accesul la o asemenea priveliste neingradita sa se poata intampla: trebuie sa iubesti la fel de mult pe cat esti iubit. Pentru ca altminteri esti orb. Sufletele pereche ajung sa cunoasca ce e mai frumos in OM. E o stare de gratie care din pacate nu-i atinge pe toti oamenii.
Ce poate fi mai sublim si mai maret decat o femeie pentru care esti totul?
Tudor Chirila

Iubirea adevărată este ca vinul bun, cu cât trece timpul peste ea, cu atât este mai bună şi mai valoroasă.

Îmi amintesc cu emoţie de primele întâlniri, senzaţiile, stările, emoţiile. Parcă mă şi văd, cu un zâmbet timid pe chip şi cu poşeta într-o mână, păşind ,cu sufletul cât un purice , în cafenele, restaurante, cofetării, cluburi sau săli de cinema. Mă zăresc în faţa oglinzii, încercând zeci de outfit-uri , coafuri, machiaje, pentru marea întâlnire. Îmi amintesc totul parcă ar fi ieri. Agitaţia şi nebunia primelor întâlniri mă făceau întotdeauna să fierb, să transpir. Ajungeam la întalniri cu câteva ore mai devreme din cauză că nu mai puteam suporta presiunea pereţilor din camera mea şi apoi pierdeam timpul prin magazine încercând să-mi vindec emoţiile. Întotdeauna am avut teamă de ieşiri. Teamă că nu mă va place suficient, teamă ca nu-l voi place îndeajuns de mult, teamă de a mă îndragostii sau pur şi simplu teamă de necunoscut. Astăzi, acele amintiri sunt probe de necontestat ale farmecului adolescentin. Astăzi, acele amintiri reuşesc să-mi smulgă lacrimi şi zâmbete ale vremurilor apuse. Cu timpul, magia acelor senzaţii s-a tranformat, a devenit mai matură. Acum, văd dincolo de emoţii şi stângăcii, văd  iubirea din ochii iubitului meu, pasiunea din atingerile lui, fericirea din sufletul lui. Şi simt, înainte de toate, o fericire deplină ştiind că în sfârşit am găsit iubirea cea adevărată, cea care a trecut testul cel mai important - al timpului. 

Uita-te atent la prezentul pe care-l construiesti! Ar trebui sa arate ca viitorul la care visezi.

Viata are propriile ei moduri de a ne surprinde. Nu ne ofera numai certitudini si lucruri frumoase, ci si multe, multe surprize. In viata trebuie sa sti sa iei numai ce e bun, ce te face fericit, ce-ti da putere ca sa poti merge mai departe. Trebuie sa sti sa te bucuri de fiecare lucru marunt in parte, sa imparti ganduri bune, sentimente curate si multa iubire . Fiecare zi este o provocare in care trebuie sa invatam sa depasim greutatile vietii. Fiecare zi este o binecuvantare atunci cand o privim pozitivi pentru ca ne ofera sansa de a incerca ceva nou. 
Fiecare zi este o necunoscuta a frumusetilor pe care le-am ratat cu o zi inainte.Fiecare zi este o certitudine a amintirilor si a experientelor frumoase pe care le-am acumulat. Fiecare zi este o zi minunata in care putem intalni oameni buni si putem face lucruri bune , si in care putem fi bucurosi ca noi ramanem oameni buni chiar si atunci cand intalnim oameni care nu sunt. Fiecare zi este o oportunitate ca sa ne straduim si sa invatam . Caci in final asta e viata , fiecare zi este o binecuvantare castigata. Viata are multe de oferit, tu numai deschide larg bratele, zambeste si fii gata sa-l primesti :)

Viaţa nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viaţa e dreaptă: recompensează pe cei merituoşi, pedepseşte pe cei leneşi, loveşte pe cei care îi încalcă legile.

Ok, câteodată chiar şi cei mai buni dintre noi iau decizii pripite ... decizii proaste, decizii pe care ştim că le vom regreta în momentul ...în minutul... şi mai ales... în dimineaţa de după. Adică poate nu chiar regreta, pentru că măcar am încercat să facem ceva. Dar totuşi... ceva din noi decide să facă un lucru nebunesc, un lucru pe care ştim că probabil se va întoarce împotriva noastră ... şi totuşi îl facem. Voiam să spun, culegem ce am semănat. Ce dai, aia primeşti. E destinul şi felul în care îl gestionezi... Destinul e nasol. Într-un fel sau altul destinul nostru ne lasă să ne înfruntăm singuri. Putem să ne privim soarta în ochi sau o putem aştepta să ni se furişeze prin spate. Într-un fel sau altul destinul nostru ne va găsi întotdeauna. Orcât am încerca nu putem fugi de soartă. Ne urmăreşte acasă. Nu e nedreaptă, nu e neaşteptată. Doar... păstrează echilibrul. Şi chiar şi atunci când suntem pe cale să facem ceva ce nu ştim care va provoca soarta să se întoarcă împotriva noastră. Nu mai e nevoie de explicaţii... O facem oricum.

Uneori când ai impresia că totul s-a sfârşit, viaţa îţi oferă de fapt un nou început. Totul e să ştii să-l recunoşti şi să-l preţuieşti.

Poate că fericirea nu ţine de lucrurile mari. Poate că nu era neapărată nevoie ca toate lucrurile în viaţă să fie aşa cum ar trebui să fie. Poate era mai bine dacă reuşeai să îţi faci mici plăceri cotidiene. Cum ar fi să zaci în casă, încălţată în papuci şi să te uiţi la concursul Miss Univers. Sau să mănânci prajiturele cu îngheţată de vanilie. Şi mai ales, să ajungi la nivelul şapte al jocului Dragon Master şi să ştii că te mai aşteaptă încă douăzeci de niveluri.
Poate că fericirea este compusă, până la urmă, din mici reuşite fară importanţă (spre exemplu, semaforul care se aprinde la culoarea verde exact când doreşti să tranversezi) şi din mici probleme (cum ar fii eticheta prinsă de tricou care te zgârie şi la care faci alergie) care apar zilnic în viaţa fiecăruia. Poate că toţi avem aceeaşi cantitate de fericire alocată pe zi.
Poate că nu are nici o importanţă dacă eşti o vedetă faimoasă sau un tocilar amărât. Poate că nu are nici o importanţă faptul că unul dintre prietenii tăi moare. Probabil că oamenii au puterea să treacă de toate încercările astea. Şi poate că mai bine de atât nu se poate.

Uneori, dragostea poate fi simpla, simpla de tot. Te indragostesti si iti marturisesti lumina din suflet. Spui, fara ascunzisuri, ce asteptari ai si ce nu ai accepta niciodata. Intinzi mana si cuprinzi o alta mana. Intinzi sufletul si cuprinzi un alt suflet.

Poţi să fugi o mie de mile, luni, ani de zile, ajunge să te întorci o clipă, să laşi un singur moment garda jos şi să te laşi învinsă de amintire, ca să-l găseşti acolo, frumos ca întotdeauna, cu ochii adânciţi într-ai tăi, cu mâna lui care încearcă să te reţină, cu barba nerasă de câteva zile, care îţi zgârie pielea, cu gura lui care îţi străbate tot corpul, străbate, da, pentru că dragostea are mijloace ciudate de transport.

Pe măsură ce ni se destramă, una câte una, iluziile, ne cunoaștem mai bine ființa cea adevărată

Dacă sunt bine …? 

Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă. Sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Da, cred că ” bine ” e unul dintre ele. 

Îmi e dor de el, de privirile lui aţintite asupra mea, de atingerea lui, de îmbrăţişările lui, de sfaturile lui, de cuvintele lui de iubire. Amintirile sunt bune, dar nu le pot atinge, mirosi sau îmbrăţişa. Ştiu că indiferent de ce o să se întâmple peste zece luni sau zece ani, trebuie să-mi deschid din nou inima şi să o urmez oriunde mă va duce. Între timp, nu pot decât să supravieţuiesc. 

Adevărata prietenie

Există oameni care te ajută să te schimbi , din oricine în cineva. Există oameni a căror privire vede dincolo de ambalajul exterior şi îţi pătrunde adânc în suflet. Există oameni care te înţeleg pur şi simplu privindu-te în ochi şi care te încurajează doar stând alături de tine. Există oameni care te învată drumul înapoi spre tine, şi aceia se numesc ….prieteni.