Îmi amintesc cu emoţie de primele întâlniri, senzaţiile, stările, emoţiile. Parcă mă şi văd, cu un zâmbet timid pe chip şi cu poşeta într-o mână, păşind ,cu sufletul cât un purice , în cafenele, restaurante, cofetării, cluburi sau săli de cinema. Mă zăresc în faţa oglinzii, încercând zeci de outfit-uri , coafuri, machiaje, pentru marea întâlnire. Îmi amintesc totul parcă ar fi ieri. Agitaţia şi nebunia primelor întâlniri mă făceau întotdeauna să fierb, să transpir. Ajungeam la întalniri cu câteva ore mai devreme din cauză că nu mai puteam suporta presiunea pereţilor din camera mea şi apoi pierdeam timpul prin magazine încercând să-mi vindec emoţiile. Întotdeauna am avut teamă de ieşiri. Teamă că nu mă va place suficient, teamă ca nu-l voi place îndeajuns de mult, teamă de a mă îndragostii sau pur şi simplu teamă de necunoscut. Astăzi, acele amintiri sunt probe de necontestat ale farmecului adolescentin. Astăzi, acele amintiri reuşesc să-mi smulgă lacrimi şi zâmbete ale vremurilor apuse. Cu timpul, magia acelor senzaţii s-a tranformat, a devenit mai matură. Acum, văd dincolo de emoţii şi stângăcii, văd iubirea din ochii iubitului meu, pasiunea din atingerile lui, fericirea din sufletul lui. Şi simt, înainte de toate, o fericire deplină ştiind că în sfârşit am găsit iubirea cea adevărată, cea care a trecut testul cel mai important - al timpului.
